Bunăstarea judecătorului: o garanție pentru cetățean, nu un privilegiu al magistratului

De ce calitatea justiției depinde de sănătatea și echilibrul celor care o înfăptuiesc

Calitatea justiției nu poate exista într-un sistem în care judecătorul este sufocat de dosare și supus unei presiuni constante. Un judecător nu ar trebui să fie nevoit să își sacrifice viața personală și sănătatea pentru a menține funcțional un sistem suprasolicitat. Bunăstarea magistratului nu este un confort individual, ci o condiție obiectivă pentru ca fiecare cetățean să poată beneficia de un act de justiție corect, atent și profund uman.

Justiția nu este un proces mecanic.
Este, înainte de toate, o relație între oameni.

Justiția nu este un proces mecanic. Ea este, înainte de toate, o relație între oameni, iar calitatea ei depinde inevitabil de capacitatea umană a celui chemat să decidă.

De ce această temă ne privește pe toți

Pentru a înțelege de ce starea judecătorului contează pentru întreaga societate, este suficient să privim spre alte profesii esențiale care lucrează direct cu oamenii.

Un profesor suprasolicitat, cu prea multe clase și fără timp de respiro, nu devine un profesor rău. Cu toate acestea, îi va fi mai greu să observe copilul timid din ultima bancă, să aibă răbdare cu cel care nu ține pasul sau să răspundă cu empatie, nu cu iritare. Copilul nu suferă pentru că profesorul „nu vrea”, ci pentru că omul din fața lui este epuizat.

Un medic suprasolicitat nu este lipsit de profesionalism. Însă graba crește riscul de eroare, iar oboseala reduce capacitatea de a asculta cu adevărat ce spune pacientul. Presiunea îl face, uneori, să vadă „următorul caz”, nu ființa umană care vine cu durere, frică și speranță.

Aceeași logică se aplică integral și în justiție. Persoana care ajunge în fața instanței nu vine din capriciu, ci pentru că se confruntă cu o problemă gravă, adesea însoțită de un sentiment profund de nedreptate. Pentru acel om, dosarul este unic. Pentru judecător, acela poate fi dosarul cu numărul o mie. Nu din lipsă de empatie, ci pentru că nicio ființă umană nu poate rămâne constant lucidă, atentă și profund implicată sub o presiune excesivă și prelungită.

Pentru cetățean, dosarul este unic.
Pentru judecător, poate fi al o mie-lea.

Datele care confirmă criza: raportul UNODC (2022)

Raportul Organizației Națiunilor Unite – Exploring Linkages between Judicial Well-Being and Judicial Integrity (2022), realizat de UNODC pe baza răspunsurilor a 758 de judecători din 102 state, demonstrează fără echivoc că bunăstarea judecătorilor nu este o chestiune internă a sistemului, ci un factor determinant pentru calitatea justiției.

Constatări-cheie:

• peste 76% dintre judecători declară că nu dispun de suficient timp pentru a-și menține o stare fizică și mentală sănătoasă;

• peste 92% indică niveluri frecvente sau permanente de stres profesional;

• volumul excesiv de muncă generează un cerc vicios: încetinește soluționarea cauzelor, creează restanțe și amplifică presiunea psihică.

Când sistemul epuizează până la limită

În lipsa timpului, primele lucruri care se pierd sunt ascultarea reală, analiza profundă și capacitatea de a explica clar soluția adoptată. Uneori însă, prețul plătit este mult mai mare.

În Republica Moldova, primăvara și vara anului 2022 au rămas marcate de pierderi dureroase în comunitatea judiciară. În doar câteva săptămâni, magistrați tineri, aflați în plină forță profesională, s-au stins subit. Un magistrat de 46 de ani a decedat în urma unui accident vascular cerebral, într-o perioadă de incertitudine instituțională extremă. La scurt timp, un alt coleg, recent confirmat definitiv în funcție, a murit subit, lăsând în urmă un semnal de alarmă greu de ignorat privind epuizarea sistemică.

În România, presa a documentat cazuri similare: judecători de 40–45 de ani decedați subit, unii chiar în sediile instanțelor, după zile de muncă extrem de solicitante. Expresia „moarte la datorie” a intrat, dramatic, în vocabularul public. Recent, opinia publică a fost profund marcată de cazul unei judecătoare care a decedat la scurt timp după o zi epuizantă de ședințe, contextul profesional intens fiind indicat drept un factor relevant al colapsului fizic. Acest caz a reaprins dezbaterea privind limitele umane ale profesiei și responsabilitatea instituțională pentru protejarea sănătății magistraților.

Uneori, prețul nu este doar calitatea actului de justiție.
Este viața.

Reacția internațională: când justiția iese în stradă

Suprasolicitarea judecătorilor a generat reacții fără precedent la nivel european și internațional.

În Franța, moartea unei tinere judecătoare de 27 de ani, în 2022, a declanșat un protest istoric. Peste 3.000 de magistrați au semnat un manifest publicat în Le Monde, denunțând o justiție transformată într-o „fabrică de cifre”, în care umanitatea este sacrificată în favoarea statisticilor. Guvernul francez a fost constrâns să recunoască oficial că „suferința etică” a judecătorilor reprezintă o amenințare directă la adresa democrației.

La nivel global, International Association of Judges (IAJ-UIM) a introdus bunăstarea judiciară ca temă prioritară, subliniind că suprasolicitarea reprezintă un risc major pentru independența justiției. Un judecător epuizat devine vulnerabil. Grupul European al Magistraților a avertizat că lipsa resurselor și a condițiilor de muncă decente conduce la o eroziune reală a statului de drept.

Mesajul comun este clar: justiția nu poate fi administrată ca o marfă. Eficiența nu se măsoară exclusiv în viteză și cifre, ci include, în mod necesar, timpul pentru reflecție și deliberare.

Concluzie: justiția este un act profund uman

Raportul UNODC confirmă fără echivoc că stresul cronic, burnout-ul și anxietatea sunt incompatibile cu imparțialitatea și independența. Pentru cetățean, epuizarea judecătorului se traduce prin sentimentul că nu a fost ascultat, că hotărârea nu „îl vede”.

Asociația Judecătorilor „Vocea Justiției” așteaptă cu interes publicarea studiului Consiliului Superior al Magistraturii din Republica Moldova privind volumul de muncă al judecătorilor și solicită ca rezultatele acestuia să nu rămână un simplu exercițiu statistic. Studiul trebuie să constituie baza unor decizii concrete de politică publică, menite să reducă suprasolicitarea cronică, să asigure repartizarea echitabilă a dosarelor și să creeze condiții reale pentru exercitarea profesiei de judecător cu demnitate și responsabilitate. Protejarea bunăstării judecătorului este o obligație a statului față de cetățeni, pentru că doar un judecător care are timp, claritate și echilibru poate oferi o justiție imparțială, profund umană și credibilă.

Justiția nu trebuie doar să fie făcută.
Ea trebuie să se vadă că a fost făcută de un om prezent, atent și integru.

Mai jos puteți accesa studiului efectuat de Asociația Vocea Justiției cu sprijinul financiar FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG

"VOLUMUL EXCESIV DE MUNCĂ: cum afectează independența și integritatea judecătorilor"